Acum mai bine de o lună am fost într-o scurtă călătorie la Paris (4 zile). Am promis atunci că o să scriu un articol despre asta. Dar de atunci încoace, parcă s-a întors totul cu susul în jos. Simt că trăiesc într-o altă lume.
Am stat ceva pe gânduri dacă mai are sens să scriu acest articol. In the end, am ajuns decis că da. 🙂 Pe lângă faptul că e o concluzionare drăguță a temei din BuJo cu Paris (dacă ai ratat-o, aici e articolul despre ea), o să-mi rămână articolul amintire „peste ani și ani„.
Am încercat să structurez conținutul într-un mod cât mai util (sper) și l-am împărțit pe categoriile care în general sunt de interes pentru mine. Sper că e valabil și pentru tine!
De aici a pornit totul, oarecum! Într-o zi de noiembrie, în 2021, am avut curiozitatea să dau click pe o reclama WizzAir. Am găsit atunci bilete foarte ieftine către mai multe destinații pe care le aveam pe listă.
Parisul mi-a atras atenția cel mai tare – pentru 2 persoane dus-întors prețul era 350RON. N-am stat prea mult pe gânduri și am luat biletele. I mean – înainte de pandemie, ar fi costat mai mult de atât pentru o singură persoană, cum să nu profit?! (Da, mi-am făcut planuri cu 3 luni în avans. I know, I was crazy! But they worked out!)
La prețul ăsta s-a adăugat ulterior și un bagaj de cală, care ne-a costat încă pe atât, dar asta a fost alegerea noastră. Dacă te chinui puțin, cred că te poți descurca doar cu ghiozdanul pe care ți-l permit cei de la Wizz by default. Sau există varianta WizzPriority, dar atunci bagajul trebuie să fie mai mic și îl iei cu tine în avion. Noi am vrut la cală.
După părerea mea, ăsta e unul dintre cele mai tricky aspecte atunci când călătorești. Aeroportul e tot timpul în afara orașului. Iar aeroporturile pentru companiile low-cost sunt de obicei la distanțe mai mari. Zborul nostru a fost de la Timișoara la Paris Beauvais. De acolo până în Paris faci o oră (cu autobuzul).
Pentru a afla cum putem ajunge dintr-o parte în alta, am folosit Google Maps, la opțiunea de transport în comun. Acolo am văzut că recomandau ceva autobuz și aveau și link către site-ul operatorului.
Biletele de autobuz au fost 17€/persoană (un singur drum; deci 34€/persoană dus-întors). Era câte un autobuz din 15 în 15 minute și puteai cumpăra biletele din stație sau online. (Noi le-am luat din stație.)
Dacă-ți vine să crezi, nu am reușit să-i dau de capăt în cele 4 zile cât am stat acolo. Seara când am ajuns, trebuia să luam un autobuz pentru a ajunge la hotel. N-am găsit de unde să luam bilete și am mers „pe nașpa” (cu mari emoții).
A doua zi ne-am descurcat un pic mai bine. În stațiile de metrou sunt aparate de unde poți cumpăra bilete. Un bilet era 2,10€, dar dacă luai un „pachet” de 10 bilete, aveai o reducere – 17€. Eu în mintea mea (naivă) am zis – „păi hai să luam 10, că oricum ne mai trebuie zilele astea„. Big mistake… din n-am idee ce motiv, a doua zi nu mai erau bune. Am apucat să folosim doar 4 din ele, deci am ieșit pe minus.
În următoarea zi a trebuit să cumpărăm altele. Aveam de făcut un drum dus-întors, așa că am luat 4 bilete. Dar ce să vezi – la întoarcerea spre hotel, deja nu mai erau bune…
Nu am nicio idee de ce nu mai erau bune. Nu le validasem și nu scria niciunde cum c[ ar expira. Am concluzionat doar că nu sunt în stare să înțeleg cum funcționează biletele de autobuz/metro din Paris și m-am conformat să cumpăr câte un bilet de fiecare dată când am nevoie de el.
Iar în ultima zi… a fost grevă a transportului în comun în Paris, așa că n-a mai fost nevoie să cumpăr niciun bilet.
Hotelul l-am rezervat atunci când am cumpărat biletele. Am stat la ibis Paris Grands Boulevards Opéra 9e. Am ales opțiunea fully refundable până în ziua rezervării, pentru că aveam emoții cu situația pandemiei. Am plătit 390€ pentru 4 nopți. (Am verificat prețul de acum și văd că e mult mai scump. Bănuiesc că e în funcție de perioadă, sau am prins eu ceva ofertă pe Booking.)
Deși zona era foarte bună, camera avea maxim 6m2. În cameră era un pat nu foarte mare, loc (într-o singură parte) cât să poți urca în pat și o măsuță la care nu puteai sta dacă voiai să și deschizi ușa. Abia am avut loc să punem undeva bagajul și să îl deschidem. Baia în schimb era cam cât camera de mare.
Într-un final mi s-a părut un preț prea mare pentru acea cameră. But we were already there, so we just went on with it. La urma urmei, aveam nevoie doar de un loc în care să dormim.
Am ajuns cam pe la 23:00 ora locală, așa că cina noastră a fost… un chips și niște waffles de la supermarket-ul de vis-a-vis.
În prima zi, am luat micul dejun la hotel (10€/persoană în plus) și am plecat spre zona Turnului Eiffel. Ne-am plimbat și am făcut poze în mai multe locuri, dar nu am și urcat în turn.
Zona era mult mai goală decât mă așteptam, nu era full de turiști. Nici gol-gol, să fi doar tu cu tine, dar nu era plin încât să stai la coadă să prinzi loc de 0 poză.
Mulți comercianți de suveniruri pe acolo. Majoritatea erau ok și te lăsau în pace dacă le spuneai că nu vrei să cumperi, dar recomand grijă (informează-te despre scams, ca să n-o pățești).
Partea nasoală – zona de unde sunt făcute majoritatea pozelor super-impressive din Paris pe care le vezi pe Pinterest (Trocadero) e închisă cu panouri și nu ai cum să mai faci poze de genul. Tristuț. Poți face poze de acolo, dar nu ca cele pe care le vezi pe Pinterest.
Fii fără grijă totuși, sunt multe locuri drăguțe de poze! (Recomand malul Senei, acolo chiar era gol de tot!)
De la turn am mers pe jos spre Arcul de Triumf și apoi la pas pe Chaps Elysees.
În final am ajuns și într-un parc superb – Jardin des Tuileries. A fost frumos chiar și așa – într-un februarie noros și rece. Pot doar să-mi imaginez cum ar fi primăvara/vara, pe vreme însorită și caldă! Tare mi-ar plăcea să ajung cândva la Paris cu suficient timp cât să petrec acolo câteva ore.
La un moment dat de-a lungul zilei ne-am oprit să luăm prânzul (deși era vreo 14-15 ora) la un Burger King. Très parisien!
După asta a urmat o bine-meritată pauză – eram ruptă după atâta mers! Îmi place să văd cât mai multe locuri, dar dacă sunt obosită, nu mă pot bucura deloc de ele. Așa că – pauze!
Am dormit o oră-două și apoi am tras de noi să ieșim să mai vedem ceva! Aveam pe listă Moulin Rouge-ul, așa că am pornit spre el. Nu am fost la vreun show, biletele care mai erau disponibile începeau de la 200€/persoană, așa căăă – thanks, but no thanks. Ar fi frumos de văzut la un moment dat…
A doua zi ne-am concentrat pe muzee. Am fost întâi la Musee d’Orsay și apoi la Louvre. Am cumpărat biletele online cu o zi înainte. La intrare nu știu dacă mai puteai cumpăra, cel puțin la Louvre știu sigur că nu. Pentru Louvre a fost 17€/persoană, iar pentru d’Orsay 16€/persoană.
Din fericire am ales tare bine ziua în care să vizităm muzee, pentru că a fost vreme ploioasă pe afară.
La Musee d’Orsay mi-a plăcut cel mai mult faptul că am putut vedea „pe viu” operele lui Van Gogh și Monet (o să fiu sinceră – nici nu știam că sunt acolo înainte să vizitez).
Încă ceva fain de aici, care ține mai mult de clădire în sine, decât de operele expuse.
Încheind vizita de aici, ne-am îndreptat spre Louvre, care era la maxim 10 minute de mers pe jos.
Am luat prânzul acolo (burgeri, très parisien din nou) și apoi am pornit să explorăm muzeul.
Este într-adevăr pe cât de mare se spune! Muzeul se întinde în toată clădirea pe care o vezi în a treia poză din caruselul de mai sus, pe 3 etaje.
E foarte ușor să te pierzi în el și dacă vrei să ai timp (și răbdare) să vezi cât mai mult din el, chiar ar fi util să îi aloci o zi întreagă. Noi am avut maxim 4 ore la dispoziție (se închide la ora 18!), din care am pierdut un pic cu prânzul. În total ne-am plimbat pe acolo cam 2 ore, pentru că nici răbdarea nu era punctul nostru (meu) după ce văzuserăm Musee d’Orsay înainte.
Bineînțeles că nu puteam să nu mergem s-o vedem și pe Mona (Mona Lisa, bineînțeles).
Aglomerația din poză era doar în sala unde era expusă Mona Lisa și se stătea la coadă pentru a ajunge aproape de ea.
Însă te puteai delecta cu alte tablouri între timp, printre care această comoară:
Ce nu am știut a fost faptul că sub Louvre/legat de Louvre este un shopping center – Printemps du Louvre/Carrousel de Louvre.
Dacă ajungi la piramida inversată, să știi că deja intri în shopping center.
Noi n-am știut și când am vrut să ne întoarcem ne-a cam întrebat de sănătate doamna de la pază. În mod normal nu ai voie să intri din nou după ce ai ieșit, doar că noi nu ne-am dat seama că ieșiserăm. Ne-a lăsat să intrăm înapoi, pentru că oricum trebuia să ne luăm lucrurile de la garderobă. (A, da, există garderobă și e gratuită, să nu te cari cu toate cele după tine.)
După vizita la Luvru am băut o bine-meritată cafea la Starbucks și am pornit să vânăm anumite magazine unde voiam eu să ajung – Flying Tiger și Lush. Am dat și de o papetărie franțuzească în drum, era superbă și am regretat că nu am cumpărat nimic. Însă din păcate nu am mai ajuns în zona respectivă în restul timpului.
Seara am mers să vedem Turnul Eiffel luminat. Superb!
Cina a fost iarăși très parisienne – Dominos Pizza. Ce să facem dacă ne place și n-avem în Timișoara?! Mâncăm în Paris! (*hint hint* dacă din întâmplare citește cineva care are Dominos Pizza în România)
Ziua 3 a fost iarăși cu plimbări pe afară. De data asta însă, am tăiat din plimbatul pe jos și am luat mijloacele de transport în comun. O alegere tare inspirată! Ne-am terminat itinerariul planificat pe la ora 16. Așa că dacă și tu obosești repede, recomand cu căldură să mergi cu transportul în comun.
Am început ziua în cartierul Montmartre, care este foarte „în pantă” și urci multe scări pe acolo. Dar e și tare frumos! Primul obiectiv de văzut a fost Maison Rose, cafeneaua cute de prin poze. (Parcă nu era așa de cute în realitate.)
Apoi am urcat în continuare până la catedrala Sacre Coeur.
După ce am văzut zona, am decis că e timpul să mâncăm o baguette și un eclair.
Cu bateriile încărcate, am pornit spre zona Notre Dame. Catedrala este încă în renovări după incendiul din 2019, așa că nu se poate vizita în interior.
Tot prin aceeași zonă se află librăria englezească Shakespeare & Co. Aici se întâlneau pe vremuri personalități literare celebre, precum Ernest Hemingway sau F. Scott Fitzgerald. Există un perete cu portrete și fotografii ale personalităților care le-au trecut pragul.
În general, librăria e un loc foarte cozy, cu spațiu la etaj unde poți sta să citești o carte. Pe una dintre canapele era chiar și o pisică, relaxându-se în toată splendoarea!
Am luat prânzul, în sfârșit la un restaurant parizian, după care ne-am mai plimbat prin zonă. Am ajuns la Pantheon și am încheiat turul în parcul Jardin du Luxembourg.
Am încheiat ziua deveme, cu eclere și un serial pe Netflix (ne uitam la Inventing Anna).
În ultima zi la Paris (seara aveam zborul) am început prin a ne face checkout-ul de la hotel. Au fost drăguți și ne-au păstrat bagajele până mai târziu, când urma să plecăm spre aeroport.
Ziua a început cu o veste proastă – în Paris era grevă a transportului în comun. Asta a însemnat că trebuia să ne deplasăm pe jos.
Am mers la o brutărie de lângă hotel pentru #goodies și mi-am îndeplinit dorința de a mânca pain au chocolat în Paris! (N-a fost deloc wow, cred că am ales greșit brutăria.) Am mâncat totuși și un corn cu cașcaval și chorizo care m-a dat pe spate.
Am mers apoi spre cimitirul Père Lachaise, locul în care sunt înmormântate numeroase celebrități. Am însă fost fugăriți după doar 10 minute de o ploaie torențială și nu am apucat să vedem mare lucru. Am făcut totuși această poză:
După ce am fost plouați, am mers la L’Atelier des Lumières, ceea ce a fost probabil cea mai frumoasă experiență din această excursie.
Este vorba de o hală pe pereții căreia se desfășoară un show de lumini cu opere de artă, acompaniat de muzică. A fost pur și simplu superb! Când am fost noi, show-ul era cu operele lui Paul Cezanne și ale lui Kansinsky, dar cred că se schimbă la o perioadă.
După asta am plecat înapoi spre hotel, ne-am luat bagajele și am plecat spre stația de autobuz către aeroport. Am vrut să chemăm un Uber, dar după 10 minute în care nu s-a găsit șofer, am plecat pe jos. Am avut de mers pe jos o oră, dar din fericire am alocat suficient timp pentru asta (știind de dimineață de greva transportului în comun).
Autobuzul către aeroport nu face parte din rețeaua de transport în comun a orașului, așa că programul nu i-a fost afectat. Fiind însă oră de vârf, am făcut aproape două ore pe drum, în loc de una. (De ținut cont!)
Parisul e un oraș frumos și foarte, foarte mare și, deși am văzut cam tot ce aveam pe listă, au rămas încă multe locuri pe care mi-aș dori să le văd cândva. (Motiv pentru care sunt destul de sigură că voi reveni la un moment dat.)
Ce nu am apucat să văd sau să fac, dar mi-ar plăcea:
Dacă ai citit tot articolul, ai toată stima mea. Cred că e cel mai lung pe care l-am scris până acum.
Sper să-ți fie de folos și ție informațiile dacă ajungi pe la Paris în curând! Dacă deja ai fost, spune-mi în comentarii – pe tine ce te-a impresionat?
Eu atât am avut în plan pe astăzi!
Să ne auzim cu bine data viitoare,
Rox
Rox Creative Planoholic S.R.L.
Nr. reg.: J35/2019/2022 CUI: 46089678
Timișoara, Romania
